Modul în care conductele vechi, benzina și deșeurile industriale 'condimentează' apa noastră de băut.

Metalele grele sunt diferite

Metalele grele sunt, în general, elementele mai grele decât fierul în tabelul periodic. Unele dintre ele sunt necesare pentru metabolismul uman, cum ar fi compușii organici ai fierului, cobaltului, cuprului și zincului. Cu toate acestea, nu toți compușii organici ai metalelor grele sunt benefici, iar unii nu există în apă și pot fi găsiți numai în alimente. Din apă, putem consuma doar compuși anorganici periculoși, precum și o întreagă gamă de alte metale grele care ar trebui evitate prin orice mijloace. Această gamă se numește xenobiotică, deoarece dăunează dramatic tuturor formelor de viață; plumbul este un exemplu de xenobiotic.

Vechiul prieten-dușman al oamenilor

Plumbul a fost foarte folosit de oameni încă din cele mai vechi timpuri; romanii au folosit plumb pentru a crea un sistem complicat de conducte. Mai târziu, progresele tehnologice semnificative ale numeroaselor industrii au beneficiat de utilizarea plumbului, iar pe parcursul secolului al XX-lea a fost utilizat în diverse industrii din întreaga lume, inclusiv petrol, vopsele și chiar și produse ceramice. Contaminarea activă cu plumb a mediului înconjurător a avut loc și în țările cu economii foarte bine dezvoltate, cu o puternica industrie a automobilelor și cu zone urbane dens populate.

De-abia relativ de curand a inceput sa fie considerat ca reprezentând o amenințare la adresa sănătății oamenilor, începând cu interzicerea, de exemplu, a plumbului în emisiile de combustibil ale vehiculelor. Plumbul tetraetil, cunoscut si sub denumirea de TEL, era un mijloc foarte popular de îmbunătățire a cifrei octanică de benzină / motorină pentru creșterea eficienței unui vehicul. Prin istoria utilizării sale active din anii 1920 până în 1970, motoarele au eliberat suficient plumb pentru a contamina mediul înconjurător. Deși acest tip de contaminare se referă la plumbul din aer, acesta nu este numai inhalat de oameni și de animale. După emisie, el rămâne în pământ, ajungând în apa freatică și afectând apa potabila în același mod în care o centrală industrială își aruncă deșeurile în mod neglijent.

Conducte din plumb vs. conducte din alamă

Una dintre cele mai mari surse de plumb din apa de băut provine din conductele de plumb, acum interzise. Multe case mai vechi folosesc încă țevi și dispozitive vechi care conțin plumb. Numai în 1986, în Statele Unite, Legea privind reducerea plumbului în apa potabilă a facut în sfârșit referire la utilizarea acestuia cu produse care intră în contact cu apa, inclusiv conductele subterane de apă. Pe măsură ce conductele vechi din plumb din multe regiuni ale lumii se degradează, elimină plumb în apa de la robinet.

Siguranța apei de acasă ar putea fi mai bine înțeleasă daca s-ar cunoaște vârsta infrastructurii de alimentare cu apă. Chiar dacă locuința dvs. are o instalație nouă, sistemul municipal rămâne o necunoscută, deoarece chiar și aceste țevi noi care respectă noile standarde sunt sub semnul întrebării. În prezent, țevile fără plumb, robinetele și accesoriile din tablă de alamă sunt utilizate în mod activ în gospodării și în sistemele municipale de apă. Tabla de alamă derivă din alamă, însă chiar alama, ca aliaj de cupru și zinc, poate emite compuși toxici, deoarece aceste doua metale sunt metale grele. Cuprul este considerat un material mai puțin periculos pentru conducte decât plumbul, însă trebuie evitat în utilizarile pe scară largă în rețelele de apă.

Alte exemple de metale grele precum cuprul sunt cadmiul, cobaltul și mercurul, care pot apărea în alimentările cu apă ca o consecință a deșeurilor industriale și de consum. Țineți minte că nu putem gusta sau mirosi metalele grele în apa de băut, astfel încât nu putem simți că suntem expuși, chiar dacă acest lucru se întâmplă. Pentru a afla exact ce se află în sursa de apă, trebuie contactată autoritatea locală de apă sau trebuie făcute analize într-un laborator privat.

Îngrijirea sănătății copiilor mai presus de orice

Așa cum am menționat anterior, apa nu poate transporta compuși benefici ai metalelor grele. Compușii de plumb din apă sunt toxici chiar și în concentrații mici și se pot acumula în oase și, cu timpul, afectează puternic sistemul nervos central și pe cel periferic. Printre pericolele de sănătate ale plumbului se numără anemia, leziunile cerebrale și insuficiența renală. Copiii sunt de cinci ori mai predispuși să absoarbă plumb decât adulții. Rețineți că apa potabilă este responsabila pentru 20% din expunerea totală la plumb la adulți si de până la 60% la sugari. Cu cât un copil este mai mic, cu atât procesul de bioacumulare este mai rapid. Influența pre-natală a plumbului este, de asemenea, foarte periculoasă și produce o rată mai mare de defecte congenitale, cauzeazp scăderea IQ-ului, hiperactivitatea și alte tulburări de dezvoltare sau mentale.

Nu există niciun grad de siguranță al expunerii la plumb

Unele metale, inclusiv fier, zinc, seleniu și cupru, sunt vitale pentru sănătate și joacă un rol important în biochimie. Metalele grele precum plumbul, mercurul și arsenicul sunt toxice în concentrații scăzute, nu sunt esențiale pentru organism și tind să se acumuleze în țesuturile umane de-a lungul vieții. Gradul de siguranță al expunerii la plumb este zero. În ceea ce privește plumbul în apă, ingerarea este de obicei principala sursă de expunere. Dușul este considerat, în general, sigur, având în vedere că plumbul nu pătrunde, de obicei, în piele. Totuși, se recomandă să nu se utilizeze apa imediat după pornirea robinetului; este mai bine să o lăsați să curgă o vreme înainte de a bea, de a face duș sau de a spăla vasele.

Pentru o protecție sigură împotriva plumbului din apa de băut și de gătit, ar trebui să optați pentru un filtru care să fie adaptat acestui tip de contaminare. Aquaphor a brevetat tehnologia Aqualen, care reduce în mod eficient efectiv metalele grele, păstrând în același timp toate mineralele utile. Această tehnologie avansată poate fi găsită în gama noastră extrem de convenabilă de canale de filtrare și sisteme avansate de osmoză inversă.