Omenirea distruge deja de foarte mult timp mediul înconjurător, aruncând cantități mari de toxine concentrate care pătrund în aer, sol și apă. Este aceeași apă pe care o purificăm pentru a o putea bea. Și totuși, când vine vorba de apa potabilă, principala amenințare o constituie microorganismele. De ce?

Imaginați-vă că aveți două pahare de apă, unul conține benzină la nivelul maxim de contaminare (MCL), iar celălalt conține bacterii la MCL. Menţionăm că MCL este limita legală de contaminare permisă care nu produce daune grave pentru sănătate.

Dacă le lăsăm o săptămână, care apă va fi mai contaminată? Răspunsul este evident - cea cu bacterii, deoarece acestea se reproduc și produc deșeuri. Prin urmare, îndepărtarea bacteriilor este obiectivul principal al purificării apei potabile.

Procesul tipic de tratare a apei menajere municipale începe cu o conductă care colectează apă dintr-un lac sau râu. Apoi, se adaugă un coagulant, de obicei, o sare de aluminiu, care facilitează formarea unor grupuri mai mari de fier coloid, acizi humici și alte substanțe organice. Suspensia care rezultă este filtrată printr-un filtru regenerabil de nisip. În cele din urmă, apa este tratată cu bactericid, în majoritatea cazurilor, clor.

După clorurare, majoritatea centralelor furnizează apă pentru consumatori. În plus, unele centrale realizează dezinfecția cu lampă UV, tratament cu ozon sau chiar filtrele cu cărbune activ, ceea ce îmbunătățește calitatea apei de la robinet și crește costul acesteia.

Clorul este substanța care ne protejează de boli grave cum ar fi ciuma sau tifosul. De fapt multe epidemii din Evul Mediu s-au produs din cauză că oamenii foloseau apă contaminată.

În același timp, clorul este toxic pentru noi. Poate afecta ficatul, plămânii și alte organe, poate crea compuși organici cancerigeni, poate provoca alergii și multe altele. Dar este bine studiat și ușor de îndepărtat din apă de către majoritatea filtrelor de carbon activ.

Deși pe unele plante de apă din întreaga lume s-au făcut experimente prin care s-a înlocuit clorul cu bactericide organice, aceste alternative mai trebuie încă studiate în profunzime.

În concluzie, epurarea apei de la robinet la nivel de oraş este crucială pentru starea noastră de bine și reprezintă o garanție sigură împotriva apariţiei acelorași probleme cu care s-a confruntat omenirea în Evul Mediu. Această epurare are dezavantajul expunerii la clor, lucru care însă este uşor de gestionat acasă.