Otrava naturală atât de răspândită se găsește pretutindeni, inclusiv în aer, sol și apa potabilă și nu este eliminată prin stațiile de tratare a apei, ci observată și măsurată.
Xenobiotic natural
La fel ca și în cazul plumbului, arsenicul este clasificat în categoria xenobioticelor, substanțe chimice fără valoare pentru un organism viu. Dimpotrivă, xenobioticele au profunde efecte distructive și letale. Dar, dacă se poate considera că respectiva contaminare cu plumb este 'cauzată de om', ca urmare a progresului tehnologic, arsenicul este răspândit în mod natural în întreaga lume. Această distribuție naturală este neuniformă, motiv pentru care unele regiuni sunt amenințate în mod deosebit de emisiile de arsenic. Se întâmplă atunci când sursele geologice de arsenic sunt situate aproape de pânza freatică. Industria minieră și agricultura, care utilizează pesticide la scară largă, produce și mai multe surse de contaminare cu arsenic.
În ciuda faptului că arsenicul este cunoscut de întreaga omenire de mai bine de sute de ani și se știe foarte bine cât este de toxic, încă lipsesc studiile ample care să ateste asocierea dintre expunerea continuă la concentrații scăzute de arsenic și dezvoltarea cancerului. Organizația Mondială a Sănătății a recunoscut că arsenicul anorganic este un cancerigen confirmat. *
Misterele întunecate ale celei mai populare otrăvi
Semnele de otrăvire cu arsenic seamănă foarte mult ca gripa. De-a lungul secolelor, a fost un remediu pentru multe boli, precum și o armă pentru criminali, deoarece este foarte toxic în doze mici și nu se observă în alimente. Inițial, practicile medicale oficiale nu au reușit să distingă o otrăvire premeditată cu arsenic de boala transmisă prin alimente. Distribuția arsenicului a fost foarte mult reglementată cu timpul și diagnosticarea medicală a evoluat acum până la capacitatea de a stabili cu precizie ce cantitate de arsenic să fie atribuită. În zilele noastre, compușii de arsenic sunt încă utilizați pentru tratarea anumitor forme de leucemie.
Arsenicul se găseşte şi în apa potabilă
Arsenicul nu are miros și nici un gust, de aceea trebuie să cunoașteți nivelul de contaminare cu arsenic pe care trebuie să-l cercetați pe cont propriu sau prin intermediul analizelor oficiale efectuate în instalaţia dvs. de alimentare cu apă. Arsenicul se absoarbe greu prin piele, însă este uşor de inhalat. Cel mai periculos este consumul de apă și alimente. Atacă mai multe organe și sisteme, se acumulează în timp și cauzează probleme digestive constante, dureri în gât și înnegrirea pielii. În cazul expunerii pe termen lung la doze mici de arsenic, pot apărea simptome cum ar fi furnicături la nivelul degetelor, dureri abdominale, greață și vărsături. Deoarece nu există nici un remediu, cel mai bun mod de a controla această contaminare este prin evitarea consumului acestei ape.
Filtrarea arsenicului este dificilă
Elementul poate forma numeroși compuși. Cei mai toxici pentru oameni sunt cei anorganici. Ei nu diferă numai prin efectele lor, deoarece arsenitul trivalent este estimat a fi de 2 până la 10 ori mai toxic decât arsenatul pentavalent **. Este important să înțelegeți că diferiții compuși de arsenic necesită tehnici diferite atunci când sunt filtraţi din apa potabilă.